Pagina principală
Expediţie fantastică în ţara lui Moş Crăciun cu provocări incredibile: a reuşit BMW-ul de expediţie să ajungă la Cercul Polar?
17 Decembrie 2013, 07:40
Ieri dimineaţă echipajul nostru publica ultima relatare din Helsinki, capitala Finlandei. Dar termenul de dimineaţa e un pic altul aici, în zona de nord a Europei, faţă de România. Soarele răsare pe la 9:30 dimineaţa, dar nici atunci nu ai şanse prea mari să-l vezi, pentru că aproape întotdeauna cerul este acoperit de un strat dens de nori. Iar geografia ne învaţă că, cu cât vom înainta mai mult spre nord în condiţii de iarnă, cu atât vor fi zilele mai scurte.
Iar noi mai aveam de parcurs 800 de kilometri până în Laponia, la Cercul Polar!

Până aici, BMW-ul nostru de expediţie s-a descurcat excelent – atât pe drumurile cu gropi din Ucraina, cât şi pe adierile de zone acoperite cu zăpadă din Belarus şi Ţările Baltice. Dar în Helsinki zăpada e deja mult mai prezentă şi vă spuneam că autorităţile de aici nu se obosesc să cureţe prea des drumurile, iar şoferii consideră acest tablou unul firesc. Intuiam că tabloul traseului nostru nordic va fi şi mai provocator...
Pe la ora 11 dimineaţa, am ieşit din Helsinki şi de îndată ne-am pomenit pe o autostradă acoperită cu zăpadă. Ningea, şi zăpada îşi croia nestingherită un strat bun pe asfalt, fiind vânturată doar de trecerea maşinilor în viteză pe cele două benzi de pe un sens. În ţările noastre, astfel de condiţii meteo ar fi însemnat o circulaţie cu 30-40 km/h, bară la bară. Aici, însă, toate maşinile merg în ritm firesc, cu 120-130 km/h! Eşti impus, practic să ţii şi tu
acelaşi ritm, chiar dacă la început îţi poate părea nefiresc să o faci cu asemenea viteză. Banda dreaptă e mai vânturată, pentru că mai multe maşini trec pe acolo, cea stângă a acoperită cu mai multă zăpadă. Schimbările de bandă, însă, sunt cele mai provocatoare, pentru că, la o viteză de 130 km/h trebuie să treci peste fâşia de zăpadă acumulată între cele două benzi şi asta te-ar puta destabiliza! Dar nu şi dacă îţi simţi la
fel de bine maşina, precum o fac finlandezii! Nu şi dacă vei conduce un SUV BMW cu tracţiune integrală, cum o facem noi! BMW-ul îţi dă o încredere sporită că, dacă îl vei conduce corect, ai putea scoate o performanţă absolut incredibilă într-un astfel de peisaj dificil! E important să acţionezi corect – să nu faci manevre rapizi cu volanul şi să foloseşti frâna cât mai rar posibil, în
doze cât mai moderate. Pedala de
acceleraţie e prietenul tău şi ea
trebuie dozată cu precizie milimetrică,
pentru a avea cuplul necesar pentru
fiecare dintre aceste manevre
pe zăpadă la viteze
înalte!
După vreo 160 km gluma s-a îngroşat. Stratul de zăpadă de pe traseu devenise mult mai abundent, iar pe ieşirile alăturate nu se mai vedea nici urmă de asfalt. Nu e nici ora 1 după-amiază, dar cerul începe să se întunece şi noaptea pare să se instaureze dominant... Dar eu, cel de la volan, mi-am învăţat deja lecţia condusului finlandez şi am intrat într-o conexiune superbă cu
maşina, punând-o să facă lucruri pe care le-aş fi considerat extreme altă dată! Să faci depăşiri la 140-160 km/h pe un drum acoperit cu zăpadă şi gheaţă pare o nebunie, dar cu maşina asta e posibil să o faci în siguranţă deplină, dacă dozezi totul corect! E o senzaţie absolut exaltantă să conduci pe aici în asemenea condiţii! Dar trebuie să recunosc, în acelaşi timp, că şoferii
finlandezi reuşesc să conducă rapid în aceleaşi condiţii şi cu maşini mult mai mici, multe din ele nefiind echipate cu tracţiune integrală. Condiţia obligatrie e existenţa unui set foarte bun de anvelope de iarnă şi multă dexteritate în acţiunile celui de la volan. La un moment dat, am întâlnit un şofer cu o Honda Prelude de pe la sfârşitul
anilor ’90, construită pe platforma lui Honda Accord şi Rover 600 de atunci, cu tracţiune faţă. Ei bine, acel şofer conducea într-un ritm aproape identic cu noi, şi o făcea cu o precizie absolut spectaculoasă!

Pe la ora 2 ziua, afară era deja noapte, iar noi nu aveam încă nici 400 km parcurşi din cei 800 km de traseu. Am
oprit pentru pauze de cafea şi ne-am continuat drumul, dar condiţiile deveneau din ce în ce mai extreme, iar numărul maşinilor care înaintau spre nord era tot mai mic.

Pe la jumătatea traseului maşina ne-a atenţionat că lichidul de spălare a parbrizului este pe cale să se sfârşească. Avem un vas de rezervă
în portbagaj, dar atât timp cât mai avem un loc de unde să-l cumpărăm pe traseu, am decis să oprim la o benzinărie şi să cumpărăm unul. Ni s-a oferit un lichid de parbriz adaptat condiţiilor arctice, care nu îngheaţă până la o temperatură de -40 grade Celsius! Preţul – cam 12 euro pentru 4 litri. Şi dacă tot ne-am oprit aici, am şi făcut plinul de diesel, deşi mai
aveam încă jumătate de rezervor. Sunt totuşi condiţii extreme şi e mai bine să avem mai mult combustibil în rezervor!
Ultimul oraş mai mare pe
hartă, înainte de Cercul Polar, era
Oulu, situat cam la kilometrul 600 între Helsinki şi Laponia. Conducem deja în condiţii extreme, dar ne imaginam că după Oulu lucrurile aveau să devină şi mai drastice. Sistemul de navigare al maşinii noastre ne spune că vom ajunge în Laponia către ora 23:00.

Aşteptările ni s-au confirmat. După
Oulu, maşinile erau o raritate, iar
carosabilul era complet acoperit
cu zăpadă. Aici, marea majoritate
a maşinilor din cale erau fie
SUV-uri, fie camioane. Am întâlnit
şi maşini mai mici, dar acestea
conduceau, totuşi un pic mai
încet. BMW-ul nostru X6
demonstra, însă,o
performanţă remarcabilă! L-am fi invitat pe britanicul Jeremy să conducă maşina în aceste condiţii, să ne spună dacă e capabilă să facă asta sau nu. Nu avem alte echipări decât un set de anlope de iarnă noi, fără crampoane! Şi maşina continuă să înainteze la limita imposibilului, cu viteze de 100-130 km/h pe aceste drumuri acoperite în totalitate cu zăpadă! V-aţi fi aşteptat să spunem că, în astfel de condiţii, consumul a crescut simţitor, dar datorită dieselului european
de calitate,
consumul a scăzut de la
cei peste 9 litri la sută spre
8.8 litri/100 km, ca medie
totală! Asta înseamnă că pe
această porţiune finlandeză
dintre Helsinki şi Laponia am
avut un condus de facto de
aproximativ 8.0-8.2
litri/100 km!
Era trecut de ora 9 seara şi BMW-ul nostru înainta pe o porţiune de autostradă pustie, acoperită integral cu zăpadă. Într-atât de mult, încât am ratat, la un moment dat, ieşirea de pe ea, de care aveam nevoie! Era pur şi simplu acoperită atât de mult de zăpadă, încât nu se mai observa conturul ei! A trebuit să mergem 8 km înainte, pentru a ne putea întoarce şi a merge alţi 8 km înapoi, până la ieşirea potrivită. Pe
aceste ieşiri maşina înaintează învingând un strat de vreo 15 cm de zăpadă, pus acolo de la ultima maşină care a trecut! Şi BMW-ul nostru merge înainte, iar sistemul de tracţiune xDrive intervine superb în acţiune! Graţie faptului că avem întotdeauna cuplu în toate cele patru roţi, nu trebuie să aşteptăm vreo derapare pentru ca maşina să-şi includă toate patru roţi în acţiune. Cu alte cuvinte, nu trebuie să
aşteptăm situaţiile periculoase pentru a le rezolva, ci le evităm prin cuplul distribuit întotdeauna către cele patru roţi.

Ultimii 100 km au fost un test de rezistenţă pentru noi şi pentru maşină. Era un drum direct spre Laponia, mult mai îngust decât cele de până acum, şi mult mai curbat, dar în foarte multe locuri luminat. Am întâlnit mai multe camioane pe aici, care circulau cu viteze ameţitoare şi atunci când treceau pe lângă noi ridicau un nor de
zăpadă de după care nu mai vedeam nimic preţ de câteva secunde. La un moment dat, urcam într-o pantă plină de curbe, iar din vârful acesteia cobora un TIR cu remorcă, cu o viteză năucitoare. Momentul nostru de întânire era în mijlocul unei curbe şi în acel moment eram pregătiţi că n-o să mai avem vizibilitate exact în curbă, aşa că ne-am desenat traseul curbei în minte, pentru a-l urma orbeşte după momentul întâlniri. Camionul continua să accelereze în viteza mare pe care o avea deja, pentru că o eventuală frânare i-ar fi creat un efect fatal în care remorca avea să îi derapeze şi să-l arunci în decor. Atunci când a trecut în curbă pe lângă noi, camionul avea vreo 130 km/h cel puţin, iar noi ne-am continuat drumul
în curbă orbeşte, după cum am şi intuit. Ar fi putut să pară o demenţă această manevră a camionului, dar era o demenţă necesară pentru un condus sigur.

Drumul a continuat în acelaşi ritm extrem până în Laponia, în orăşelul Rovaniemi, din vecinătatea casei lui Moş Crăciun. Am ajuns fericiţi că am putut înainta în siguranţă până aici, dar eram sleiţi de forţe după 800 de kilometri de condus extrem, cu concentrare maximă. A fost, cred, unul din cele mai incredibile episoade de condus pe care le-am experimentat vreodată şi BMW X6 ne-a demonstrat că, în ciuda predilecţiilor sale de asfalt, poate face lucruri incredibile în
condiţii extreme! Iar sistemul de tracţiune integrală xDrive a fost cel care ne-a oferit doza de încredere necesară pentru toate aceste peisaje nebune polare!

Am parcat maşina în garajul hotelului nostru din Rovaniemi, după o distanţă de aproape 2,900 km parcursă din Chişinău până în Laponia. Am mers spre un somn neîntors, iar azi dimineaţă vom merge să explorăm Laponia, să căutăm locul exact al casei lui Moş Crăciun, şi poate, dacă îl găsim, să-i transmitem chiar azi scrisorile şi desenele copiilor din Moldova şi România!
PiataAuto.mdRedacţia PeAsfalt.ro
3
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează acest subiect!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PeAsfalt.ro
Login:
Parola:
Memorează-mă
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!