Pagina principală
Concorso d’Eleganza: ciudăţenii construite din accidente ale istoriei
26 Mai 2014, 11:55
Fie că au probat marea cu degetul
şi s-au dovedit a fi un eşec după
prima creaţie, fie au fost rodul unor
idei obsesive, fie au venit să
satisfacă visele unor proprietari
generoşi cu fantezii şi pretenţii mari.
Sunt automobile create într-un
singur exemplar sau într-o serie
foarte limitată de exemplare, în
accidente sacadate ale istoriei,
unele dintre care au fost
găzduite de ediţia din acest an a
concursului de eleganţă de la Villa d’Este.
Marca Hudson avea, în anii 1950, reputaţia producţiei unor maşini de nivel un pic mai superior decât mediu în SUA, iar şefii mărcii şi-au dorit să sporească atractivitatea maşinilor printr-un proiect realizat în comun cu compania Carrozzeria Touring din Italia. Evident, compania italiană trebuia să aibă grijă de caroseria viitorului model, în timp ce americanii
asigurau substratul tehnic, produsul urmând să fie vândut pe piaţa SUA ca unul american cu şic italian, cu şanse mari de a ajunge în vogă. Produsul finit a ajuns să coste, însă, mai mult ca un Corvette, sau chiar mai mult decât un Cadillac de top. Nu e de mirare, deci, că dealerii americani abia au putut strânge câteva comenzi în toată ţara, în total fiind construite doar 26 de
unităţi Hudson Italia. Şefii Hudon au decis să le dăruiască cumpărătorilor acelui model şi câte un urs de pluş, pentru ca să le poarte noroc odată ce au făcut o achiziţie atât de excentrică. Se pare că exemplarul prezent la concursul de eleganţă este chiar primul creat, în 1953, având şi statutul oficial de prototip! Sub capotă e un motor de 6 cilindri şi 3,300 cm cubi.
Revenim din nou la Ferrari şi la familia de modele Ferrari 250, de această dată la un 250 GT SWB, adică un model cu
ampatament scurt, pentru senzaţii notorii de berlinetta italiană. Propulsia e asigurată de un motor cu 12 cilindri,
de 2,953 cm cubi. Exemplarul de la concurs a fost produs în 1959, ca o variaţie de studiu a celor de la Bertone.
Un alt exemplar cu totul special de la concurs e Alfa Romeo 6C 3000 CM Superflow, unde 3000 venea de la capacitatea cilindrică iniţială a motorului, iar CM însemna „Competizione Maggiorata” şi sugera
mărirea cilindreei pentru performanţă sporită, până la 3.5 litri. Exemplarul din imagine, însă, nu e un model de serie, ci e un unicat absolut, fiind la acea vreme un studiu de design al celor de la Pininfarina, cu o abordare total
năstruşnică a spaţiului interior şi a acoperişului unei maşini. Anul producţiei acestei extravaganţe pe patru roţi este 1956.
Mercedes-Benz 230 SL era cel care fascina publicul cu acoperişul său special, numit Pagoda, şi formele rectangulare. Însă existau şi oameni
cărora nu le era deloc pe plac silueta prea rectangulară a modelului, şi apelau la companii constructoare de caroseii pentru modificări. Una din
astfel de modificări, adusă la Villa
d’Este, a fost un 230 SL din 1964,
cu forme „perfecţionate” de
Pininfarina.
Următoarea maşină e într-atât de specială, încât ar merita să stea pe un piedestal într-un muzeu, ea şi cu proprietarul ei Shiro Kosaka din Japonia. E Fiat Abarth 2000 Scorpione, un automobil creat în 1969 din demenţă inginerească, într-un singur exemplar, cu un motor de doar 2.0 litri volum, dar super performant. La definitivarea maşinii cei de la Abarth au decis că nu
mai construiesc în serie un asemenea model, iar pe cel construit au decis să-l păstreze. Actualul proprietar, fan înrăit Abarth încă de acum 40 de ani, le-a tot făcut vizite insistente celor de la Abarth, cerându-le să îi vândă lui unicul exemplar Abarth 2000 Scorpione creat. Refuzurile au fost multe la număr şi categorice, iar până la urmă şeful de atunci al mărcii italiene i-a spus
japonezului fan că, dacă vreodată în viaţă acela va inaugura un muzeu, atunci Abarth îi va vinde lui acea creaţie. Shiro Kosaka a inaugurat ulterior un muzeu şi a putut să ceară celor de la Abart modelul. Italienii şi-au ţinut promisiunea şi i-au vândut maşina, şi de mai mult de 3 decenii încoace aceasta nu a mai fost văzută pe drumurile europene... Până acum!
Şi în fine, un ultim exemplar trăsnit, construit în 1972, e un Fiat 132 Aster remodelat de către cei de la Zagato într-o epocă în care aceştia erau
convinşi că designul geometric e cheia succesului în viitor. Cert este că valoarea modelului vine astăzi din unicitatea lui. Sub capotă e
amplasat un motor de 4 cilindri şi
1,758 cm cubi.
PiataAuto.mdRedacţia PeAsfalt.ro, din Italia
0
GALERIE FOTO (46 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează acest subiect!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PeAsfalt.ro
Login:
Parola:
Memorează-mă
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!