Pagina principală
Alfa Romeo Giulietta 1.4 Turbo MultiAir 170 CP TCT
23 Noiembrie 2013
În 2010 mă Alfam la Salonul Auto de la Geneva, atunci când Giulietta a fost dezvăluită în premieră mondială şi îmi ziceam că uite maşina asta e prima Alfa, după mulţi ani, care mă atrage să o conduc, să o descopăr. La fiecare nou salon auto, Giulietta străluceşte în reflecţia miilor de lumini la fel de atrăgătoare. Şi uite că abia acum am reuşit, în sfârşit să punem mâna pe ea,
să urcăm la volanul ei pentru a o descoperi cu adevărat.

Stereotipurile din natura umană îţi dau întotdeauna un ecou undeva pe culoarul minţii. Îmi amintesc de vremurile când marca Alfa Romeo era în situaţia unui poet geniu alcoolizat – decăzut, demoralizat, dar întotdeauna capabil să scoată o vorbă cu inspiraţie
şi suflet. Legendele despre fiabilitatea
deplorabilă a modelelor Alfa de atunci
i-au adus un renume trist, dar fanii mărcii nu au încetat niciodată să o iubească. Şi uite că acum, de patru ani încoace, Alfa zice că a găsit forţele de a renaşte din decadenţă într-o muză explozivă a pasiunii şi a unui subtrat tehnic dus până la geniul excelenţei. Dar stereotipul ăla, întipărit şi în culoarul minţii mele, m-a făcut să merg la testul ăsta întrebându-mă dacă întâlnirea aşteptată de 3 ani nu se va transforma într-o mare dezamăgire. Să vedem, însă!
Forme

Despre design voi vorbi puţin şi concentrat. Foarte mulţi oameni consideră designul Alfa drept cel mai frumos şi mai inspirat din întreaga industrie. Multă vreme eu conideram că aceştia vorbesc prostii în dorinţa de a se conforma unui clişeu. Şi nici MiTo de azi nu mă încântă tocmai la osanale. Dar Giulietta... Giulietta e cu adevărat frumoasă, excelent proporţionată şi
plină de caracter propriu, accentuat de o mulţime de linii şi soluţii pe care nu prea le vezi la alte maşini. Îmi plac blocurile optice spate şi formele pe care le conturează LED-urile acestora, îmi place şi grila aia frontală triunghiulară atât de originală şi atât de bine încadrată în peisaj. Mi se par potrivite până şi mânerele portierelor spate, încadrate în zona geamurilor, deşi admit că sunt total nepractice. Ce mai, Giulietta e una din maşinile cele mai expresive din
epoca modernă, pe care n-o poţi confunda cu nici alt concurent de pe piaţă. E ea, plină de personalitate şi caracter. Şi nu luptă neapărat pentru trucuri practice, ci dimpotrivă, încă mai merge pe ideea frumuseţii integre, chiar dacă asta presupune mici sacrificii de utilitate.

Noi testăm astăzi o Alfa Romeo Giulietta Veloce, cu echipări foarte stilate bifate în lista de opţionale. Suntem înnebuniţi după jantele gri superbe, dar şi după corpurile oglinzilor exterioare, vopsite în aceeeaşi nuanţă ca şi jantele, pentru o asortare perfectă!
Şi mai trebuie să spunem ceva: maşina
asta are un design cu linii atât de
reuşite, încât e greu să crezi uneori că
se încadrează în segmentului unor
concurenţi precum Volkswagen Golf,
Ford Focus sau Opel Astra. E mult
mai suplă şi stilată, e un top model
care are o siluetă trăsnet fără a fi
anorexică. Eh, uite că nu mi-a reuşit
să vorbesc puţin despre designul
maşinii ăstea. E pur şi simplu
superbă, la exterior şi interior.
Altfel

Da, „altfel” e cuvântul lege şi la interior. În lumea de azi producătorii luptă atât de mult între ei pe segmente şi concurenţi, încât fac maşini aproape identice, care se deosebesc prin nişte grile frontale diferite şi mici artificii de design. E o tendinţă îngrijorătoare de conformism, şi asta e valabil şi pentru
interioare. Toţi se luptă pentru
ergonomie maximă, iar asta presupune să amplasezi butonul de aprindere a farurilor acolo unde o fac toţi ceilalţi, iar dacă e posibil să-i faci şi apăsarea identică.

Dar Alfa Romeo Giulietta păstrează doza aia de „altfel”, care să te farmece şi să te facă să o placi, pur şi simplu,
fără multe explicaţii logice. Interiorul ăsta e superb desenat, şi dacă ai idee minimă despre comenzile de la bordul unei maşini nu-ţi ia prea mult să te adaptezi şi să-ţi placă şirul ăla de comenzi centrale în formă de comutatoare. E altfel, dar e intuitiv.

Pasagerii spate, însă, au fost neglijaţi aici, lor oferindu-li-se un spaţiu foarte
limitat. Ei beneficiază de o banchetă
foarte confortabilă şi foarte bine
profilată, dar spaţiul pentru genunchi
e foarte limitat. Nici spaţiul pentru
cap nu e tocmai foarte generos, dar
asta nu face decât să accentueze
caracterul ăla de maşină nărăvaşă,
plină de personalitate. Designul,
silueta exterioară, au fost mai
importante decât aspectele foarte
practice, v-am zis noi, şi asta se
confirmă şi acum. Dacă aveţi copii
mici pe care să-i transportaţi acolo,
asta nu e problemă, dar dacă aveţi
copii maturi, atunci... sunteţi prea
bătrân să mai cumpăraţi o Giulietta,
probabil...
Interiorul, de altfel, are materiale
foarte bine alese, care emană un
grad de calitate apropiat de premium.
Zic apropiat de premium, pentru că
materialele de aici şi fineţea de
asamblare stau exact la poarta segmentului premium, mult mai bine decât la mulţi concurenţi mai mediocri,
dar nu le echivalează totuşi pe cele ale unor modele consacrate premium. Şi anume aşa trebuie să o fie o Alfa – să muşte niţel din premium, dar să nu se depărteze cu totul în acel segment.
ADN-ul unei Alfa Romeo moderne

Ne place butonul ăla magic DNA. Din engleză, DNA se traduce ca ADN, iar funcţia asta defineşte însăşi esenţa fiinţei unei Alfa Romeo moderne. DNA se descifrează, de fapt, ca Dynamic, Natural şi All Weather – trei poziţii care definesc trei ipostaze diferite ale unei Alfa Romeo moderne.
Pe scurt, în regimul Natural maşina favorizează un condus normal, relaxat şi eficient, iar sistemul de stabilizare urmăreşte ca maşina să aibă subvirări minime în viraje. Regimul All Weather e potrivit pentru carosabilul cu aderenţă scăzută, iar maşina controlează mult mai atent distribuţia tracţiunii între cele două roţi ale punţii faţă, dar şi
controlul traiectoriei corecte. În fine, regimul Dynamic e cel care sporeşte acuitatea direcţiei şi a pedalei de acceleraţie, făcând motorul mult mai rapid în reacţii, iar sistemul de stabilizare a traiectoriei intervine mult mai târziu pentru a permite mici pictanterii distractive în condusul extrem. Mai mult ca atât, cuplul maxim
al motorului este oferit în regim overboost, cu un feedback sporit.

Noi conducem azi o Alfa Romeo Giulietta echipată cu acest sistem, iar sub capotă se află motorul 1.4 TB MultiAir – un benzinar turboaspirat de 1.4 litri, care dezvoltă 170 CP la 5,500 rpm. Cuplul maxim atinge valoarea de 230 Nm între 2,250 rpm şi 2,500 rpm, în regim standard, iar în regim Dynamic acesta livrează 250 Nm.
Senzaţii pe viu

Vă ziceam că am urcat niţel sceptic
la volanul maşinii ăstea,
dar, totuşi, cu aşteptarea
unor senzaţii care
să-mi confirme
speranţele de maşină
bună. Ei bine, după
câteva minute de
condus faţa mea
avea un zâmbet
din ăla imens, iar ochii îmi licăreau
de plăcerea condusului. Oh da, Afla!
Maşina asta mi-a spulberat în doar
câteva minute orice urmă de
pesimism şi scepticism şi m-a
convins că reţeta ei e una într-atât de
gustoasă, încât ai vrea să tot trăieşti
în aroma ei! Maşina asta are un şasiu
pur şi simplu excelent – cu o doză
exact necesară de rigiditate şi o capacitate excelentă de a asigura manevrabilitatea impecabilă în curbele strânse. Aveam să descopăr mai târziu arhitectura bine gândită, de tip multilink, a suspensiei spate, dar de acolo, de la volan, simţi controlul deplin
al maşinii, şi ştii ce poţi să faci cu ea imediat. Îi simţi întreaga esenţă, în simţi dimensiunile şi de bucuri că sunt perfecte pentru maşina asta, şi atunci începi să înţelegi povestirile fanilor înrăiţi de Alfa Romeo, care spuneau că o Alfa se conduce ca nicio altă maşină. Regimul Dynamic e cel care-ţi duce plăcerea condusul până la absolut. Giulietta e într-atât de diferită,
într-atât de naturală şi predictibilă, dar în acelaşi timp rafinată în reacţii, încât te îndrăgosteşti de senzaţia de a conduce ca de un drog. Trebuie să vă avertizăm că maşina asta vă poate crea dependenţă! N-o să vreţi să o lăsaţi în parcare, liniştită, nici măcar în
week-end. Veţi avea nevoie din nou şi din nou, de extazul senzaţiilor de condus de la volan.

Şi motorul de sub capotă vine într-un
acord perfect cu şasiul. Cei 170 de
cai-putere sun livraţi cu rapiditate şi predictibilitate – nu prea simţi când anume intervine turbina în acţiune, pentru că motorul este ajutat să respire incredibil de bine de către sistemul MultiAir al italienilor. În esenţă,
sistemul MultiAir e unul similar oricărui alt sistem de gestionare variabilă a valvelor, dar la MultiAir el poate dispune chiar şi deschideri duble a valvelor într-un singur ciclu cilindric, permiţând astfel motorului reacţii mult mai elastice în condiţii mult mai diversificate. Iar lejeritatea asta fantastică rezultată, se simte pe viu. Chiar şi fără turbină motorul ar fi un deliciu, dar turbina prezentă aici intervine pe neobservate şi-ţi asigură o
putere maximă exaltantă. Nu în zadar motorul ăsta a fost ovaţionat ani la rând la premiile „International Engine of the Year”. Se conduce fantastic.

Iar tabloul devine incredibil de perfect graţie transmisiei automate cu dublu ambreiaj şi 6 rapoarte, care reacţionează foarte prompt şi corect, ajutând la o gestionare extraordinar de bună a puterii motorului.
O sută şaptezeci de cai-putere, două sute cincizeci de newton-metri, o direcţie plină de acuitate şi informativitate, o pedală de acceleraţie superb de fidelă şi un şasiu şlefuit pentru reacţii sportive perfect de echilibrate – ce-ţi mai trebuie pentru fericirea supremă de la volan?
Gânduri...

E clar, ne-a convins. Alfa Romeo
Giulietta ne-a cucerit prin senzaţii
superbe la volan. Nu doar prin aspect
frumos, deci, dar şi prin esenţă
neaşteptat de consistentă. Şi acum,
dacă e să privim prin prisma duşului
rece al pasiunii maşina asta, o să mai
putem observa mici, foarte mici,
trişări italieneşti în asigurarea
perfecţiunii absolute a micilor
detalii şi tocmai de asta vă spuneam că ea stă exact la poarta segmentului premium. Dar şi preţul maşinii stă tot acolo, ba chiar migrează un pic mai spre segmentul mediu al germanelor bine consacrate. Maşina pe care o testăm noi azi costă în România, cu tot cu superbele ei dotări, cam 28,000 euro. E, deci, mai puţin decât un A-Class cu putere similară şi dotări similare, un Seria 1 sau A3, mai apropiat de un
Volvo V40. În acelaşi timp, maşina nu învinge întotdeauna la preţ concurenţii ceva mai pământeni, precum Opel Astra, Volkswagen Golf, Ford Focus sau Kia cee’d, în dotări bune şi motorizări comparabile. Dar le poate învinge, cu siguranţă, la doza de emoţie oferită. Şi unde mai pui că Alfa Romeo nu trişează la emoţii în funcţie de motorizare, cum o face noul Golf, spre exemplu, care vine cu diferite tipuri de suspensie spate,
în funcţie de motorizare. Nu, Afla Romeo vine cu acest şasiu superb pe toate versiunile şi vom fi cât se poate de oneşti să spunem că în intervalul de până la 150 CP Alfa Romeo Giulietta bate nemilos Golful. Iar versiunea asta de 170 CP e un adevărat deliciu pentru oricine îşi doreşte de la o maşină mai mult decât să ajungă din punctul A în punctul B.

Alfa Romeo Giulietta e altfel, dar e un „altfel” gustos, plăcut, consistent, onsest şi foarte evoluat ca inginerie! Cine ar fi crezut că aş putea spune asta despre un model italian? Dar Giulietta o merită cu prisosinţă!
PeAsfalt.roIlie Toma
1
GALERIE FOTO (49 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează acest subiect!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PeAsfalt.ro
Login:
Parola:
Memorează-mă
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!