Pagina principală
Mercedes-Benz S-Klasse
24 Septembrie 2013
Există inteligenţă, există geniu. Există
bun, există perfect. Mercedes-Benz
şi-a făcut un renume în industria auto din overengineering în vremea când nu producea decât vreo două-trei modele de bază. Nu mai conta neapărat care din modele îl cumpărai, pentru că cei de la Mercedes-Benz ţineau într-atât
de mult la numele lor, încât îşi puneau priceperea maximă în construcţia perfectă a oricărui din ele. Era oarecum firesc ca un Mercedes-Benz să reprezinte perfecţiunea în materie de automobile, mai ales că actuala companie e descedenta inventatorilor maşinii moderne.
În toată această arie de perfecţiune, limuzina de top avea un rol simbolic. În vremurile când alţi producători îşi iroseau timpul rezolvând probleme copilăreşti pe modelele lor, limuzinele Mercedes-Benz priveau în viitor şi-l duceau în prezentul timpului lor, prin prisma unei inginerii minuţioase şi durabile. Clasa S şi predecesorii săi au reprezentat întotdeauna definiţia perfecţiunii şi avansului absolut al lumii auto. Defectele sau scăpările
erau absolut incompatibile cu un Mercedes-Benz de Clasă S.

Astăzi, avem în faţa noastră o nouă Clasă S. O nouă mostră de opulenţă şi perfecţiune absolută, ne spun cei care l-au creat. Mai mult ca atât, noul Mercedes-Benz S-Klasse este etichetat de creatorii săi drept „cel mai bun
automobil din lume”, „the best car in the world”. Vorbe mari şi sonore, fără îndoială. Dar asta înseamnă că o maşină care se autodeclară drept cea mai bună din lume nu poate să se aştepte la niciun pic de indulgenţă din partea noastră şi mai ales a viitorilor ei proprietari. Nu vom fi deci indulgenţi, câtuşi de puţin. Dar vrem să vedem
cât de multă esenţă veridică se ascunde dincolo de declaraţiile curajoase că maşina asta ar fi „cea mai bună din lume”! Doamnelor şi domnilor, cu pompa şi patosul propriu unui intro de operă clasică, vă îndemnăm să urcăm împreună la bordul noului S-Class şi să vedem, pe viu, cu pasiune şi raţiune, ce aduce acesta cu adevărat!
Opulenţă

Clasa S nu s-a vrut niciodată a fi o maşină discretă. Maşina asta e cumpărată, de obicei, de oamenii care au în biografia lor realizări admirabile, iar averea câştigată prin inteligenţă şi eforturi oneste e o calitate admirabilă în cele mai multe de ţări. De asta S-Klasse nu tinde să se ascundă sub masca modestiei, ci păşeşte pe stradă cu o opulenţă împlinită, aproape grandilocventă.
Generaţia precedentă a modelului avea dimensiuni cât se poate de generoase, dar noul S-Klasse pare mult mai grandios prin prezenţa sa, atunci când îl vezi de la distanţă mică. Iar acest efect se datorează lăţimii mai mari ai maşinii. Însă această diferenţă nu va putea fi observată în cifrele din datele tehnice, din caza unui mic truc de design. Generaţia anterioară avea
aripile puternic evazate, care formau lăţimea totală, în timp ce caroseria avea o siluetă mai suplă. Noua generaţie şi-a lăţit formele întregii caroserii până la lăţimea fostelor evazări la aripi, astfel că a devenit, vizual, mult mai lată şi mai dominantă.

Lăţimea mare a maşinii e subliniată şi de grila frontală masivă, cu linii
orizontale, care întăreşte această senzaţie vizuală. Pe cât de lat şi impozant părea cândva un S-Klasse W140 în aspectul său, pe atât pare şi noul S-Klasse.
Maşina asta se laudă că e prima din lume care nu are nici un bec clasic la bordul său, toate elementele de iluminare fiind asigurate de LED-uri.
Frumos şi admirabil, zic eu, iar obsesia pentru LED-uri se poate vedea şi la blocurile optice frontale, care vin cu LED-uri inteligente , ce-şi adaptează unghiul de incidenţă. Blocurile optice de aici au o fâşie de LED-uri de zi în partea superioară şi o altă fâşie pentru elementele de iluminare esenţială în zona mediană, dar partea inferioară a lor este absolut pustie, fără nici o funcţie, având rol doar de a susţine un contur cu efect de design. Probabil s-ar fi putut aplica o soluţie mai îndrăzneaţă de design aici, la îmbinarea farurilor cu bara de protecţie, dar e la fel de posibil ca designerii Mercedes-Benz să nu fi mers pe această cale pentru a nu-i înlocui alura de clasicism al lui S-Klasse cu una prea futuristă.
Pe lateral există o linie proeminentă care porneşte dinspre faruri şi curbează în jos spre spate, ajungând spre aripi. Ăsta e unul din elementele menite să distingă noul model prin mai multă îndrăzneală faţă de predecesorii săi, dar tot el pare să taie un pic din armonia proporţiilor, făcând partea frontală să pară mult mai masivă decât posteriorul. Partea spate, însă, aduce un design cel puţin la fel de inspirat, dar de această dată cu o alură mai
accentuată de ligă superioară, celei în care se includ Rolls-Royce, Bentley şi până recent Maybach. De fapt, noua generaţie a Clasei S are sarcina de a concura dublu, cu granzii din categoria ei, precum Audi A8 şi BMW Seria 7, dar în acelaşi timp cu aristocraţii Rolls-Royce şi Bentley. Aşa au spus cei de la Daimler atunci când au oprit producţia lui Maybach. Ei bine, raţional vorbind, un S-Klasse, chiar şi în versiune cu ampatament mărit ca şi
cel din testul nostru, nu are nicio şansă de a concura direct cu aristocraţii de genul lui Rolls-Royce în materie de prezenţă şi somptuozitate. Dar probabil acest rol îi va reveni viitoarei ediţii cu ampatament ultra-mărit Pullman. Proprietarii actuali de Maybach s-ar putea simţi oarecum lezaţi de faptul că un S-Klasse se declară suficient de bun încât să-l
înlocuiască pe oricare Maybach, dar trebuie să le spunem acestora că până acum nu au făcut decât să cumpere, de fapt, un bătrân S-Klasse
W220 în straie regale. Acum, cel puţin, dacă vor alege un viitor S-Klasse Pullman, vor beneficia de inginerie mai proaspătă.
Steaua simbol

Să revenim, însă, la modelul nostru de azi, la „cel mai bun automobil din lume”. Haideţi să urcăm la bordul lui lui, unde eşti fermecat imediat de capota lungă şi masivă din faţa ta şi acea magnifică stea cu 3 colţuri din centrul capotei. Eh, dacă există ceva ce a rămas neschimbat la Clasa S de-a lungul generaţiilor şi îşi
merită statutul simbolic în istorie, atunci despre asta e vorba. Trebuie să recunosc că steaua aia îţi dă o senzaţie de graţiozitate rar întâlnită la alte modele.

Grandios, opulent, elegant şi fastuos
în acelaşi timp. Aşa s-ar putea
caracteriza interiorul noii generaţii
S-Klasse. Formele planşei de bord,
mult mai masive acum, continuă neîntrerupte pe panourile portierelor, iar curbura centrală a planşei a devenit şi mai accentuată. Există doar linii elegante şi clasice la bordul lui S-Klasse – doar linii curbe şi cercuri, fără unghiuri ascuţite, fără forme rectangulare. La volanul lui S-Klasse te simţi dintr-odată mic în vastitatea spaţiului interior, dar atât de mare în vastitatea ierarhiei sociale. Maşina asta e un premiu social, pe care să-l
primeşti când ai reuşit să faci suficient de multe în viaţă. E ca un punct de reper undeva în vârful de apogeu al valorilor pe care le poţi obţine în viaţă. Şi nu pot nega că S-Klasse reuşeşte să mă învăluie în toată căldura acestor plăceri şi pe mine, cel care am venit să privesc totul nu doar prin prisma pasiunii, dar şi a raţiunii. Aproape că mă las sedus de perfecţiunea liniilor
interiorului şi aproape că aş declara că germanii au fost fost prea modeşti când şi-au descris maşina asta ca cea mai bună din lume...

Aproape că m-am lăsat hipnotizat de alura maşinii ăstea... Dar mă ciupesc de obraz, ca să-mi amintesc pentru ce am venit aici şi atunci văd rânjetul triumfător al volanului din faţa mea, care s-ar bucura sfidător parcă de starea pe care tocmai am avut-o. Asta e, designerii Mercedes-Benz au
desenat volanul ăsta cu doar două
spiţe pe lateral, iar spaţiul ăla imens
din partea inferioară seamănă al
naibii de tare cu zâmbetul unei
figurine. Iar inscriţia aia din centrul
zonei inferioare a volanului,
„Mercedes-Benz”, scrisă cu într-un
stil asemănător celor istorice ale
mărcii, nu-mi pare decât un kitch
inutil.

Interiorul noului S-Klasse
vrea să urce în liga
superioară şi prin materialele de care face uz. În liga aristocratică plasticul este un material non-grata pentru habitaclu, fiind înlocuit cu lemnul, aluminiul şi pielea. Ceea ce arată ca lemn, trebuie să fie lemn, ceea ce arată ca aluminiu, trebuie să fie aluminiu şi aceeaşi regulă se aplică pentru piele. Mercedes-Benz lasă impresia iniţială că s-a ghidat de aceleaşi principii aristocratice, dar, cum zic cei de la casele regale, titlul
nobil poate fi cumpărat, dar nu şi manierele nobile. S-Klasse respectă regula la piele, tapiţată frumos şi abolut impecabil pe bord şi pe scaune. O respectă şi la lemn, pentru că la bord există doar inserţii de lemn natural de o calitate ireproşabilă. Dar nu o respectă şi la aluminiu, pentru că o bună parte din elementele care par a fi de aluminiu, sunt, de fapt plastic bine prelucrat pentru a avea un aspect de aluminiu. Arată la fel de bine, şi
aproape nu ai putea realiza această diferenţă, dacă nu ar exista o proprietate fizică firescă – temperatura aluminiului e întotdeauna mai joasă decât cea a ambiantă, iar la atingerea unui astfel de buton, trebuie să simţi o temperatură mai rece. Dacă nu o simţi, înseamnă că nu ai de-a face cu aluminiul şi nici cu un alt metal. Diferenţa se simte chiar între mai multe elemente ale aceluiaşi interior – butoanele de închidere şi deschidere a gurilor de ventilare sunt calde, deci nemetal, în timp ce difuzoarele Burmester de pe lateral au o acoperite iscusită, rece la atingere. Metal veritabil, deci.
Iluminarea ambientală e extrem de plăcută şi relaxantă, dacă nu se face abuz de ea. Şi când zic abuz mă refer la opţiunea de schimbare a culorii de iluminare până la mov sau roz... O tonalitate liniştită e mult mai indicată şi mai reprezentativă pentru o maşină de statutul ăsta şi din fericire S-Klasse oferă şi o serie de tonalităţi calme.

Din poziţia de la volan, tot ce vezi în faţa ta sunt, de fapt, două display-uri enorme, unul din ele având rolul cadranelor de bord, iar celălalt, al sistemului multimedia şi de
comandă a funcţiilor maşinii. E ciudat, însă, să descoperi că în spatele lor există ceva spaţiu liber, acestea părând a fi montate în stil suspendat pe planşa de bord. Şi mai surprinzător e să descoperim existenţa unui mic buton rotativ între cele două display-uri, care, odată învârtit, schimbă gradul de iluminare a celor două display-uri. Într-o ambinaţă digitală perfectă, butonul ăsta analogic pare anacronic şi impropriu, putând fi înlocuit de
comenzi digitale din meniul ultra-sofisticat al maşinii.
Şi apropo de meniu, acesta îţi solicită uneori un pic mai mult logica şi intelectul pentru a-l opera, dar asta e un lucru oarecum firesc şi conform statutului acestei maşini. Or, se prezumă că un proprietar de Clasă S dispune de o rezervă suficientă de intelect pentru a putea face faţă unor asemenea provocări. Trebuie să remarcăm că, explorând meniul, sesizezi tot mai mult cât de inteligentă e maşina asta şi cât de multe aspecte şi detalii le poţi gestiona prin el. Vreţi masaj? Mai activ, mai sofisticat, mai moale. Hm.. Se rezolvă. Vreţi să direcţionaţi curenţii din sistemul de climatizare într-un mod mai special? Şi asta se rezolvă. S-ar putea să vă doriţi ca sistemul de climatizare
să sufle cu aer ionizat, sau poate cu miros relaxant? Şi asta se rezolvă, pentru că noul S-Klasse vine cu un aromatozator „inteligent”, preluat de pe Maybach-urile ultimilor ani. Vreţi să setaţi rigiditatea şasiului, tipul iluminării şi orice vă mai poate veni prin cap? Se face şi asta.

Dar se zice că adevărata plăcere a călătoriei cu un S-Klasse cu ampatament alungit vine pe locurile spate. În cazul maşinii noastre, de pe bancheta spate lipseşte funcţia de masaj, ea fiind disponibilă doar locurilor faţă, ceea ce ne spune că viitorul proprietar va conduce chiar el maşina, în loc de a fi condus. Bancheta spate oferă două locuri generoase, cu spaţiu bereche pentru genunchi şi cap, şi cu o poziţie extrem de relaxantă în scaun. Cotierea poate fi pliată cu tot cu tetieră, iar în spatele ei există şi un frigider. Superioritatea ierarhică a pasagerilor spate e dată şi de posibilitatea acestora de a
comanda sistemului de climatizare,
audio, dar şi poziţia scaunului din
faţă dreaptă. Da, pasagerul din
dreapta de pe bancheta spate poate
impune deplasarea scaunului din faţă,
făcându-şi astfel mai mult loc pentru
picioare. Maşina testată de noi
dispune şi de plafon panoramic, iar
acum acesta poate fi gestionat
individual pentru partea spate şi faţă.
Iar atmosfera privată e asigurată de
cortinele de discreţie de pe geamurile
laterale şi lunetă, astfel încât confortul şi intimitatea maximă sunt asigurate.

Habitaclul a crescut în nivelul materialelor folosite şi în percepţia estetică faţă de generaţia anterioară, dar cu siguranţă nu a încercat să se alinieze apogeurilor aristocratice supreme. Din fericire, poate,
pentru că altfel preţul
ar fi urcat
usturător de mult. Totuşi, esteticul, simetria şi eleganţa interiorului noului S-Klasse te poate cuceri foarte uşor şi
te convinge ulterior cu un confort excelent, o izolare acustică pe măsura aşteptărilor şi o ambianţă relaxantă.
Substrat tehnic

Vom fi aici şi mai puţin indulgenţi, pentru că nu mai vorbim de stofă fină şi lemn bine prelucrat, ci de munca adevărată a inginerilor, acolo unde Clasa S a excelat întotdeauna. Atunci când s-a lansat noua Clasă S, noi am bănuit că ea e construită pe platforma tehnică a generaţiei precedente, întrucât avea acelaşi ampatament şi aceeaşi diferenţă pentru lungimile versiunilor cu ampatament standard şi alungit. I-am
întrebat pe germanii de la Daimler dacă presupunerile noastre se adeveresc şi totodată i-a întrebat unde e transmisia cu 9 trepte, promisă anterior pentru noua generaţie. Am primit un răspuns afirmativ pentru platformă – da, e aceeaşi platformă, dar e semnificativ perfecţionată. Iar cutia de viteze cu 9 trepte nici nu a fost prevăzută pentru dezvoltare, ne spunea Daimler în luna
iunie. Apoi, cutia de viteze cu 9 trepte a apărut, totuşi, pe E-Klasse, unde are rolul, probabil, de a se adapta şi de a fi urmărită în condiţii reale de exploatare, după care, cu anumite perfecţionări, se va regăsi probabil şi la bordul Clasei S.

Am o atitudine destul de dualistă faţă de folosirea aceleiaşi platforme pentru noul S-Klasse. Pe de o parte, nu e
nimic rău în a folosi un produs perfecţionat şi verificat în timp şi mulţi producători o fac. Pe de altă parte, Mercedes-Benz S-Klasse a inovat cu paşi titanici întotdeauna de la o generaţie la alta, iar asta însemna că nu şi-a permis niciodată doar să perfecţioneze o platformă a predecesorului său.

Şi propulsoarele de sub capotă sunt cele de pe generaţia precedentă,
unica motorizare nouă hibridă anunţată fiind încă în stadiu de elaborare şi urmând a fi disponibilă ceva mai târziu. S-Klasse e un model inovator, fără îndoială, dar parcă lasă impresia că nu şi-a mai luat un avânt atât de simţitor pentru a se distanţa puternic şi fără drept de apel faţă de celelalte modele ale mărcii şi chiar faţă de celelalte maşini de pe piaţă.
Noi avem astăzi la test motorizarea diesel S 350 BLUETEC, care vine cu un diesel V6 de 3.0 litri sub capotă, cuplat la o transmisie 7G-TRONIC, cu 7 trepte, evident. Motorul dezvoltă 258 CP la 3,600 rpm iar cuplul maxim atinge valoarea de 620 Nm, între 1,600 şi 2,400 rpm. Cifrele sunt cât se poate de demne, mai ales valoarea cuplului maxim, dar nu trebuie să uităm că avem o maşină care cântăreşte puţin sub 2 tone.
Haideţi să nu mai vorbim despre cifrele din fişa tehnică, ci să le simţim pe viu. Pornim, deci, motorul şi călătoria noastră la bordul noului Mercedes-Benz S-Klasse.

Pe viu

Nu-ţi ia foarte mult să realizezi că noua generaţie a Clasei S a devenit mai confortabilă şi mai moale în suspensie. Dacă generaţia anterioară avea un grad bun de confort, atunci noul S-Klasse vrea să exceleze la felul în care te izolează de textura asfaltului. Generaţia
anterioară mai avea şi mici probleme de arhitectură, care se făceau simţite în gropile mici şi enervante de pe asfaltul autohton, mai ales dacă ambele roţi ale unei punţi traversau simultan aceeaşi denivelare. Aceste deranjamente se traduceau printr-un sunet neplăcut generat de suspensie, care părea a fi copleşită de imperfecţiunea drumurilor din ţara noastră. Noua generaţie, însă, şi-a perfecţionat substanţial reacţiile la denivelări, astfel că nu am mai simţit sunete deranjante decât la denivelări
cu adevărat substanţiale, care nu au trebui să existe într-o ţară civilizată.

Prima impresie dată de suspensie e una foarte pozitivă, deci, şi aici parcă nu mai avem foarte multe să le reproşăm germanilor că au păstrat aceeaşi platformă tehnică. Dacă au perfecţionat-o în modul ăsta, nu au decât să o tot păstreze şi perfecţioneze!

Senzaţiile primite în volan sunt foarte naturale, dar şi foarte proprii unui
automobil de talia asta, axat spre confort. Fedback-ul este bun, şi pe lângă faptul că savurezi confortul de la bord, condusului unui Mercedes-Benz S-Klasse este şi al naibii de plăcut ca şi senzaţii în volan. Dacă treci pe manevre bruscate, vei descoperi că plăcerea nu mai e atât de mare, pentru că limuzina asta s-a dezis de sportivitatea excesivă. Cine vrea sportivitate maximă, să-şi ia un S-Klasse AMG, în rest, clienţii modelului vor confort maxim şi mai puţină sportivitate. Nici S-Klasse W140
nu era foarte sportiv, dar cât de apreciat a fost pentru confortul oferit! Uite că nici noua Clasă S pune accent maxim pe confort şi noi ne bucurăm de asta, pentru că un Mercedes-Benz, mai ales un S-Klasse, trebuie să reprezinte esenţa confortului.

Probabil, vârful confortului pe un S-Klasse există pe versiunea S 500, unde vine opţional sistemul ăla deocheat, numit MAGIC BODY CONTROL. Ei bine,
cuvântul MAGIC pare un pic derizoriu pe o maşină de seriozitatea lui S-Klasse, dar ceea ce face acel sistem pare impresionant. Cu el, maşina scanează suprafaţa carosabilului, şi atunci când identifică o denivelare, „înmoaie” în avans suspensia, pentru ca atunci când roata trece peste denivelare, aceasta să fie absorbită la maxim. Bine, pe un drum dintr-o ţară civilizată acest sistem pare să aibă sens, dar pe unul autohton, unde de la o denivelare la alta nu
există nici măcar un metru distanţă, maşina s-ar putea să aibă probleme cu identificarea corectă şi succesivă a tuturor denivelărilor. Noi nu am încercat-o pe propria piele, pentru că maşina din testul nostru nu dispune de un asemenea sistem, e doar o presupunere. În acelaşi timp, nu putem să nu spunem că şi Rolls-Royce Wraith are un sistem cu funcţie similară, de adaptare a suspensiei, dar modelul britanico-german identifică forma texturii asfaltului prin comunicare cu satelitul, stabilind cu uşurinţă locaţia oricărui număr de denivelări şi te mai informează şi ce
urmează după un viraj orb. E evident care din cele două sisteme e mai avansat.

În cazul maşinii din testul nostru, există un buton de rigidizare a suspensiei şi atunci şocurile texturii asfaltului se transmit mult mai mult în caroserie. Dar nici atunci ruliul caroseriei la executarea manevrelor mai bruscate nu dispare în totalitate. E doar un mod de a te simţi mai încrezut pe drumuri montane perfecte, eventual. Există şi un regim sport al motorului, transmisiei şi volanului, în
care toate îşi sporesc acuitatea şi devin mai informative. Maşina devine mai dinamică şi mai pofticioasă de a urca în turaţii, dar şi aici se păstrează întotdeauna o doză de eleganţă neclintită, care nu poate fi nicidecum convertită la religia sportivităţii extreme. „A gentlemen never runs”, ştiţi voi...

Un S-Klasse îţi dă, prin urmare, o plăcere mult mai mare să-l conduci relaxat, încet, plutind pe asfalt, decât aruncându-te în episoade puerile de sportivitate. Maşina asta e mult prea matură să se lase provocată de asemenea efemerităţi.
Şi totuşi, pe cât de matură şi somptuoasă e maşina, suntem miraţi să descoperim un simptom imatur la bord. Activăm regimul de susţinere activă a scaunelor faţă, ceea ce înseamnă că, atunci când luăm un viraj dreapta, spre exemplu, zona stângă a scaunului se umflă pentru a susţine corpul cu eficienţă. Un sistem minunat de plăcut, trebuie să recunoaştem, pe care noi decidem să-l combinăm şi cu masajul intens. Eh, ţine-te acum, îmi zic eu, după un tratament regesc din ăsta, ies ca nou din maşina asta după câteva ore de condus. Dar adevărul e, că atunci când cele două sisteme lucrează la maxim şi fac anumite zone ale
scaunului să se umfle la maxim şi să solicite elasticitatea pielii lui, atunci când anumite zone de întindere coincid, se face auzit un sunet mic, dar deranjant, din partea spate a scanului, acolo unde există un buzunar cu contur din plastic. Dacă se depărtează un pic acest buzunar, sau eventual se pune ceva în el, atunci solicitarea elastică a pielii nu face contact cu plasticul şi nu mai generează niciun sunet. O foarte mică scăpare, vizibilă doar la combinaţia maximă a unor funcţii care se intersectează, dar echipa imensă de
ingineri ar fi trebuit să prevadă şi asta pe un automobil de vârf. Senzaţiile auditive sunt deranjante, dar cele simţite de spatele masat intens sunt extraordinare!

Atunci când apeşi cu putere pedala acceleraţiei, te întrebi dacă maşina accelerează sau nu. Ciudată expresie, nu? Dar adevărul e că S-Klasse nu e deloc lent, cu motorul de sub capota maşinii din test şi cu ampatament alungit, limuzina prinde prima sută după 6.8 secunde din momentul startului. Şi te convingi de intensitatea acceleraţiei dacă priveşti vitezometrul. Iluzia despre care vorbesc e dată de
izolarea excelentă a sunetului motorului, care aproape că nu pătrunde în habitaclu, nici la turaţii mari. Pe lângă asta, suspensiile maşinii reuşesc să o menţină aproape neclintită pe linie orizontală în momentele acceleraţiei, astfel că senzaţia aia e şi mai mult accentuată. În rezultat, pot spune cu certitudine că noua generaţie Mercedes-Benz S-Klasse a învăţat reţeta „puterii fără efort”, a acelei „efortless power”, atât de apreciată la aristocraţii Rolls-Royce şi Bentley. Uite aici, la acest capitol, maşina asta se apropie extrem de mult de liga aristocratică!
În loc de verdict

Este sau nu noul Mercedes-Benz S-Klasse cel mai bun automobil din lume? Asta e întrebarea care ne-a intrigat de la început, nu? Ei bine, trebuie să recunosc şi să constat senzaţiile incontenstabile pe care le simţi în urma unui contact pe viu cu maşina asta. În primul rând, noul S-Klasse şi-a asigurat o prezenţă mai somptuoasă şi mai dominantă, iar interiorul a urcat simţitor în ierarhia materialelor folosite,
chiar dacă pe alocuri mai şi trişează la consistenţa acestora. Păstrarea aceleiaşi platforme, aceloraşi motoare şi aceleiaşi transmisii nu înseamnă o evoluţie la fel de revoluţionară ca în cazul predecesorilor săi din istorie, dar în acelaşi timp nu putem să nu recunoaştem că noua generaţie a devenit mult mai confortabilă şi mai elevată în ţinuta sa rutieră, evoluând în direcţia corectă, a confortului suprem. Aici putem întreba mai degrabă, dacă este noul S-Klasse cel mai bun S-Klasse din istorie? Cu siguranţă da. Dar este el oare şi cel mai inovator S-Klasse din istorie, în raport cu predecesorul direct
şi cu alte maşini ale timpului său? Cu siguranţă nu. Mercedes-Benz a considerat de această dată că dispune de un avans suficient cu acest model, încât să îşi relaxeze un pic politica revoluţionării navei sale amiral, recurgând astfel doar la evoluţii calitative, simţitoare şi plăcute, dar nu
revoluţionare. Şi în fine, îşi merită noul S-Klasse calificativul de „cel mai bun automobil din lume”? Noi tindem să zicem că declaraţia aia e una un pic prea ambiţioasă, atât timp cât curba inovaţiilor s-a temperat un pic la noua generaţie şi atât timp cât există pe piaţă acele modele de vârf absolut al industriei auto. „Sunt mai scumpe”, veţi spune! Discutabil, zic eu, pentru că maşina din testul de azi costă
peste 120,000 euro cu un diesel sub capotă şi cu tot cu dotări. Dacă o alegem în motorizarea cea mai avansată S 500, comparabilă cu puterea din liga supremă (sau un viitor S 600), atunci ne apropiem mult de preţurile aristocratice. Şi nimeni n-a
zis că S-Klasse e cel mai bun automobil din lume dintr-un anumit segment de preţ.

Deci, ca să parafrazăm, vom spune că, dintre inteligenţă şi geniu, S-Klasse e inteligenţa aproape genială şi un pic
oportunistă. Dintre bun şi perfect, S-Klasse este aproape cel mai bun, undeva la poarta perfecţiunii. Doar că poarta aia a perfecţiunii aleargă şi ea cu pas galopant cu fiecare nou model din lumea auto.
PeAsfalt.roIlie Toma
4
GALERIE FOTO (75 IMAGINI)
COMENTARII (1)
Dan
Alba Iulia, România
la 3 Noiembrie 2013 - 10:20
Excelent test! Foarte bine scris, cu multe detalii, poze multe... Felicitări autorului. Iar despre S, nu pot să spun decât că ""THE BOSS IS BACK"
0
0
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PeAsfalt.ro
Login:
Parola:
Memorează-mă
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!