Pagina principală
Opel Insignia facelift – Premium pentru cei raţionali
3 Octombrie 2013
„Facelift-ul de mijloc de carieră i-a adus modelului un design mai agresiv, cu o parte frontală puternic profilată”... Stai, dom’le, că ştirea asta nu-i despre Opel Insignia. Destule feţe supărate avem astăzi pe străzi şi în showroom-uri, şi cu fiecare nouă generaţie sau facelift,
doza de agresivitate creşte tot mai mult, de parcă avem vreun concurs de feţe încruntate. Şi uite că în toată vâltoarea asta de încruntaţi avem un model elegant, care a devenit şi mai elegant odată cu faceliftul. Şi ştiţi, feţele agresive obosesc repede, şi după doi-trei ani fac riduri şi au nevoie de un nou facelift, în timp ce eleganţa e ca vinul bun, nu-şi pierde valabilitatea niciodată.
Fie că o alegeţi în alb nobil, sau într-una din noile nuanţe albastre-verzi, maşina asta denotă maturitate şi bon ton. Am putea să vă tot redăm detalii despre micile şmecherii de design aplicate la grila frontală şi la conturul farurilor de ceaţă, care fac maşina să pară mai lată
şi mai încrezută în prezenţa sa, dar o trecem peste partea oficială şi o s-o spunem mai simplu: Insignia a devenit mult mai somptuoasă şi a primit mult mai multe elemente cromate la exterior. Deşi cromul se face simţit din plin, designul nu trece hotarului bunului
simţ şi nu alunecă în kitsch. Dimpotrivă, acesta parcă accentuează proporţiile clasice ale maşinii pe lateral, iar setul de jante cromate îi conferă lui Insignia un puternic iz de model premium. Puţinele locuri în care pare să se exagereze un pic cu cromul sunt mânerele portierelor, acoperite cu fâşii late lucioase.
Gadget show

Eh, şi dacă exteriorul maşinii a primit perfecţionări discrete, atunci interiorul pare să fi fost revoluţionat de-a binelea, aşa cum se întâmplă uneori la schimbul dintre generaţii. Cei de la Opel au fost criticaţi de foarte multe ori pentru
consolele lor centrale, care abundau în butoane şi funcţii. Nouă ne plăceau acele console, pentru că noi consideram că ele ar denota, parcă, ceva mai multă încredere din partea maşinii şi a celor care au conceput-o pentru inteligenţa proprietarului şi capacitatea lui de a se
descurca cu mai mult de 3 butoane
într-un şir. Dar când criticile sunt prea multe la număr, când stilul iPhone prinde o popularitate nemaivăzută, iar încăpăţânatele Nokia şi BlackBerry tocmai au falimentat, e un semnal că trebuie schimbat macazul în direcţia
cerută de public, fie că place sau nu
creatorilor de produse. Iar Insignia a
primit acum o consolă centrală ultra-
aerată şi concisă, cu seturi bine
conturate de comenzi. Mai mult ca atât, climatizarea bizonală dispune de reglaje tactile ale temperaturilor
fiecarei zone şi eventual activării încălzirii scaunelor. Astfel, apăsaţi o zonă de display, ca pe un iPhone.
Dar influenţa celor de la Apple nu sfârşeşte aici. Sistemul multimedia al maşinii a fost înlocuit cu unul nou, de o calitate grafică mult mai bună, care înţelege acum gesturi tipice pentru renumitele iPhone, în combinaţie de două sau trei degete. Astfel, zoom-ul sau paginarea informaţiei se face foarte intuitiv pentru cei familiarizaţi cu trendul actual al gadgeturilor mobile.
S-a schimbat şi logica de funcţionare a sistemului multimedia, inclusiv cea care ţine de sistemul de navigaţie. Dar nu neapărat în bine. În dorinţa de a simplifica numărul opţiunilor disponibile imediat, unele din ele au fost ascunse în submeniuri greu de intuit, altele dimpotrivă, sunt mai uşor de accesat imediat. În special setarea mai multor adrese pentru un singur traseu,
ca puncte intermediare, s-a dovedit a fi o provocare extrem de complicată, necesitând minute în şir pentru a duce sarcina la bun sfârşit. Nu pot să nu remarc şi o operare relativ înceată a unor funcţii – apeşi un buton, apoi trebuie să-i permiţi sistemului să execute comanda preţ de o secundă. O singură secundă nu sună prea mult în lumea sistemelor multimedia ale
maşinilor, dar dacă tot s-a preluat stilul de operare a gadget-urilor ultra-moderne, te aştepţi să descoperi şi o rapiditate similară în operare. Se pare însă că maşinile primesc procesoare ceva mai slabe în aceste sisteme.

Dacă, printr-o minune, până şi noile
seturi de comenzi de pe consola
centrală a lui Opel Insignia vă par
prea complicate şi sunteţi deja în
căutarea unei aplicaţii iPhone care
să vă rezolve problema, atunci
să ştiţi că există una de tip
„augmented reality”. Scoateţi
iPhone-ul şi puneţi-l în faţa consolei centrale. Micuţul Dvs. gadget va recunoaşte consola centrală a lui Insignia şi vă va marca prin cerculeţe galbene comenzile disponibile. Puneţi degetul pe acele comenzi (pe ecranul
iPhone-ului desigur) şi primiţi imediat
explicaţia potrivită despre funcţia
acelui buton. Dacă vă puneţi telefonul
deasupra display-ului multimedia,
atunci explicaţiile vin în format de
filmuleţe video. Oh doamne, câtă adaptabilitate pentru tehnologiile
astea moderne există acum în
Insignia!
Şi când părea că am sfârşit-o cu
demonstraţiile de gen Gadget Show,
uite că maşina accesează un radio
online cu ajutorul iPhone-ului unuia
din ocupanţii de la bord. Ce mai,
Insignia a folosit device-ul mobil
pe post de port de acces online şi a
accesat stream-ul postului de radio.
Cei născuţi cu mai mult de 5
decenii în urmă s-ar putea să
considere că noua Insignia
face exces de noi tehnologii, dar
nouă a început să ne placă un
moment dat toată suita asta
ultra-tehnologizată, mai ales că
vorbim parcă, de un model Opel,
destul de accesibil ca preţ!

Vă mai amintiţi de furorile pe care
le făcea noua generaţie Audi A8 în
decembrie 2010, atunci când se
lansa şi debuta cu tehnologie de
recunoaştere a scrisului de mână? Ei
bine, la doar 3 ani distanţă, Opel
Insignia este astăzi capabil să realizeze funcţii similare. Pe tunelul central a apărut un soi de „mouse”, care poate fi folosit pentru navigarea între itemii meniului, dar care dispune şi de o suprafaţă pe care se poate scri cu mâna, spre exemplu primele litere ale unei adrese pentru sistemul de navigare,
după care să alegeţi adresa corectă din lista de sugestii...

Eh şi când pornesc în sfârşit motorul
maşinii, descopăr că în faţa mea nu
mai am cadranele de bord clasice,
ci un mega display cu o calitate foarte
bună de afişaj, care ia rolul
vitezometrului şi a afişării
informaţiilor
esenţiale
despre maşină, inclusiv ghidările următoare ale sistemului de navigare. Insignia a zis adio display-urilor monocromatice şi a adoptat o tehnologie cu care până acum un an se lăudau doar limuzinele premium, precum Mercedes-Benz S-Class, BMW Seria 7 sau Jaguar XJ. Şi trebuie să spun direct – calitatea grafică a afişajelor de la bordul lui Insignia o întrece astăzi pe cea dintr-un Jaguar XJ actual sau dintr-un S-Class de generaţie precedentă! Insignia a făcut un salt imens şi a călcat cu îndrăzneală hotarul celor din tabăra premium! Pe marginile display-ului circumferinţele
neterminate ale turometrului pe de o parte, şi ale indicatoarelor de temperatură şi nivel al combustibilului de cealaltă, sunt continuate cu iscusinţă de afişajul grafic central, creând o unitate frumoasă între digital şi analogic. Frumos, ce mai!
Inginerie

Am pornit în sfârşit şi la drum, pentru a vedea cât de mult s-au schimbat senzaţiile date de ingineria împrospătatei Insignia. Avem sub capotă, pentru început, o nouă motorizare diesel, cea mai eficientă şi cea mai puţin poluantă din gamă, cu emisii CO2 de doar 99 g/km şi un consum mixt de 3.7 litri/100 km. De
fapt, noua Insignia are două motorizări diesel cu cifre de consum şi emisii identice, de 120 CP şi de 140 CP. Noi o conducem pe cea de 140 CP şi din primii kilometri parcurşi simţim o puternică obsesie a maşinii pentru obţinerea cifrelor minime de consum. Motorul oferă dozele de cuplu şi putere foarte porţionat, lăsându-te să te mai gândeşti dacă ai cu adevărat nevoie de atât de multă putere, înainte de a apăsa şi mai
mult acceleraţia. Dacă te încăpăţânezi să apeşi mai departe pedala, obţii într-un final cei 350 Nm de cuplu maxim şi maşina devine ceva mai dinamică, dar nu poţi să ceri prea multă sportivitate de la o motorizare creată să fie obsedată de consum şi emisii minime. Puterea moderată se face simţită mai ales pe
drumuri foarte virajate, acolo unde înaintea virajului s-ar putea să frânezi, iar la ieşirea din viraj ţi-ai dori o acceleraţie pronunţată. Ei bine, partea cu acceleraţiile pronunţate şi imediate vine mai greu la noua Insignia 2.0 CDTi de 140 CP şi 99 g/km CO2. Totuşi, există butonul ăla magic, Sport, pe partea de sus a planşei de bord, care, odată activat, acutizează reacţiile pedalei de
acceleraţie şi întăreşte un pic suspensia, iar în rezultat maşina primeşte o ţinută suficient de dinamică, încât să-ţi placă să o conduci şi pe serpentine. Până la urmă, motorul se descurcă bine cu o maşină de greutatea Insigniei. Pentru că Insignia a rămas şi după facelift una din cele mai grele maşini din segmentul său, motorizarea noastră cântărind la gol cam 1,620 kg.
Dacă tot ţii motorizarea asta în regim sport şi îi tot calci acceleraţia, aşa cum am făcut-o noi pe un sprint de aproape 80 km, cifrele frumoase de consum din fişele tehnice rămân doar teoretice, în
timp ce consumul real de condus sportiv intens se apropie de 7.0 litri la sută. Dacă, însă, vrei cu adevărat să ai un condus eficient, atunci o poţi face şi poţi obţine cifre reale de sub 5 la sută fără prea mult efort, dar cu ceva mai multă răbdare.

Ambreiajul transmisiei manuale cu
6 trepte îţi comunică un pic
mai dificil acţiunile de intermediere pe care le face între motor şi transmisie, de aia ai putea avea nevoe de un pic mai mult timp pentru a-l dresa, mai ales la cuplarea primelor două trepte. Dar în scurt timp dresajul se produce şi îi poţi conferi maşinii acceleraţii mult mai lineare, demne de o limuzină elegantă.
Chiar şi cu un propulsor ultra-eficient sub capotă, motorizarea pe care o conducem se dovedeşte a fi foarte capabilă pe autostrăzile germane de mare viteză. În primul rând, nu ai cum să nu remarci etajările excelente ale treptelor superioare ale transmisiei, treapta a 6-a permiţând maşinii să ruleze cu 150 km/h relaxt, la turaţii de aproximativ 2,000 rpm. Urcarea
în viteză se face la fel de relaxat, şasiul excelent al Insigniei asigurând o ţinută rutieră foarte bună chiar şi la viteze de 190-200 km/h.

După schimbarea peisajelor de condus, de la drumuri virajate la autostrăzi, de la ambuteiaje urbane la călătorii lejere nocturne, îţi zici că te-ai putea împăca
foarte bine cu motorizarea asta diesel ultra-eficientă. Da, o fi ea obsedată de eficienţă, dar tu de la volan poţi să nu fii, şi să conduci pur şi simplu relaxat în cea mai mare parte a timpului, iar atunci când ai pofte de mai multă sportivitate, activezi regimul de condus sport şi primeşti o doză mai mare de dinamism.
În schimb, grija maşinii pentru o medie mică a consumului te va bucura prin mai puţin bani aruncaţi la pompă.
Dar să trecem şi la motorizări ceva mai condimentate. Opel a pus pe noua Insignia şi câteva motoare noi pe benzină cu injecţie directă şi turboaspirare, abreviate drept SIDI. Noi apucăm să conducem o Insignia cu un propulsor 1.6 SIDI de 170 CP sub capotă, cuplat la transmisie automată cu 6 trepte. Chiar dacă valoarea cupului maxim, de 260 Nm, este mai mică decât în cazul dieselului, surplusul de putere şi setările diferite ale motorului şi transmisiei fac diferenţa în doza de dinamism pe care o oferă această
motorizare. Propulsorul reacţionează mult mai dornic de turaţii şi acceleraţii, cu un turbolag minim. Şi unde mai pui că şi transmisia reacţionează eficient la apăsările pronunţate ale acceleraţiei, retrogradând treptele şi impunând motorului o reacţie şi mai promptă. La schimbările mai rapizi ale ritmului de condus, atunci când îţi doreşti un condus foarte sportiv pe drumuri pline de curbe, s-ar putea să nu-ţi mai fie suficientă rapiditatea standard a transmisiei automate, şi atunci e cazul să o treci în regim manual. În acest caz
schimbările manuale ale treptelor se realizează cu o precizie excelentă, fără întârzieri şi ezitări, doar că e incomod să o tot faci de la levierul de pe tunelul central. Dacă Insignia 1.6 SIDI Turbo cu transmisie automată poate fi atât de rapidă şi coerentă în schimbarea treptelor în regim manual, e inexplicabil de ce inginerii Opel nu au echipat modelul şi cu padele de schimbare manuală a treptelor, poziţionate undeva lângă volan, pentru mai multă comoditate şi promptitudine.
Acelaşi motor, cu transmisie manuală cu 6 trepte, dă senzaţii similare de sportivitate, cutia de viteze manuală părând a fi etajată mai mult pentru a favoriza accelerările la viteze mici, făcând motorul şi mai eficient în condus urban. La condus de croazieră, însă, pe autostrăzi, ţi-ai dori raporturi ceva mai lungi pentru ultimele trepte ale transmisiei, în special cea de-a şasea, pentru ca motorul să poată fi turat mai moderat la viteze mari. Ambreiajul acestei cutii de viteze pare să fie mai
rafinat, în schimb, şi astfel Insignia dă senzaţia unui substrat tehnic mult mai desăvârşit faţă de dieselul cu transmisie manuală.

Direcţia Insigniei a fost întotdeauna foarte informativă şi precisă, iar acum aceasta pare să-şi fi extins niţel capacitatea de răspuns, devenind la fel de informativă, dar mai lejeră în operare în regim confort sau normal, şi mai precisă în regim sport. Astfel, în regim
relaxat de condus, Opel Insignia oferă acum şansa de a obţine un ritm lejer şi elegant, în timp ce regimul sportiv a devenit mai plăcut şi mai informativ.

Şasiul maşinii şi capacitatea suspensiei de a asigura o manevrabilitate excelentă maşinii în viraje au rămas aproape identice. Inginerii Opel ne spun că au efectuat mici perfecţionări aici, dar, pe drumurile publice acestea sunt aproape insesizabile, pentru că şi anterior Insignia avea caracteristici excelente la acest capitol.
În sfârşit, nici măcar versiunea OPC nu pare să-şi fi modificat substanţial ţinuta rutieră, ea rămânând în continuare excelent de bună, pe cât îi permite greutatea. Pentru că, totuşi, un Opel Insignia OPC rămâne a avea o problemă mare pentru o maşină ultra-performantă – greutatea foarte mare, de aproape 2.5 tone la gol. E evident că multe din kilogramele în plus vin de la sistemul de tracţiune integrală cu diferenţial cu alunecare limitată, dar totuşi, în condus intens greutatea maşinii se face simţită şi te bucuri de performanţele maşinii,
dar îţi aminteşti de vorbele fondatorului Lotus, „light is right” („uşor înseamnă corect”, n.r.) şi nu poţi să nu-ţi doreşti un pic mai multă agilitate. Mai mult ca atât, Insignia OPC e dotată cu frâne speciale Brembo, care ar trebui să asigure maşinii o capacitate de frânare foarte eficientă şi promptă. Şi o fac, în primele câteva viraje puternice. După câteva minute de condus, însă, dacă tot forţezi nota, frânele se încălzesc puternic şi-şi schimbă forţa de frânare
pe care sunt capabile să o ofere, de aia trebuie să ţii cont de aceste modificări de reacţii, cu cât conduci mai mult şi mai intens. La sfârşitul unui sprint de intensitate maximă, vei mirosi inevitabil adierea unor frâne supraîncălzite.Şi totuşi, cei 325 CP izvorâţi dintr-un veritabil propulsor V6 turboaspirat, sunt capabili să-ţi dea senzaţii exaltante de condus, iar modificările subtile de design exterior, fac din Insignia OPC o opţiune atractivă în segmentul familistelor ultra-performante, pentru break, sau a limuzinelor cu performanţe similare, în cazul sedanului.
Premium pentru cei raţionali

În final, vine şi momentul în care trebuie să tragem o concluzie despre Opel Insignia facelift. Fără îndoială, faceliftul a adus un plus sesizabil de prospeţime modelului, fără a face uz de banala agresivitate de design. Insignia a devenit mai elegantă şi emană un statut de clasă superioară acum. Interiorul a devenit mai aerat şi mai explicit, dar a rămas la fel de confortabil. Maşina a primit o avalanşă incredibilă de tehnologii noi, multe din ele disponibile
doar pentru modele premium selecte. Toate aceste tehnologii, înţesate cu designul de clasă înaltă şi calitatea excelentă a materialelor la bord, te fac să-ţi pui, la un moment dat, o întrebare aproape obraznică: ce o mai desparte pe Insignia de un model premium comparabil ca dimensiuni? Trebuie să fim cât se poate de sinceri – dacă urcăm azi la bordul unui Mercedes-Benz C-Class nu vom simţi o mare diferenţă între ambianţa unei Insignii bine dotate şi cea a modelului bine dotat al celor de la Mercedes-Benz, ba chiar la unele
capitole Insignia ar putea face modelul comparat să roşească. Şi atunci, ce o mai desparte pe Insignia de un model premium? Ei bine, cam foarte puţine. Abordarea raţională a preţului, şi poate lipsa pretenţiilor elitiste ale emblemei de pe capotă. În rest, maşina asta se dovedeşte a fi cel puţin la fel de bună, de inovatoare şi de avansată ca un model premium. Şi dacă mai comparăm şi preţurile lui Insignia cu cele ale unor veritabile reprezentante din liga premium, atunci nu avem decât să spunem că Opel Insignia este astăzi un
model premium pentru cei raţionali. Pentru cei care îşi doresc ambianţa şi calitatea premium, cu toate beneficiile ei, dar nu-şi doresc neapărat apariţii exhibiţioniste în faţa publicului şi nu le prea pasă de etichetările sociale. E un fel de premium de epocă nouă, în care reînveţi să-ţi calcuzezi raţional banii
chiar şi atunci când reuşeşti să-i ai în număr mai mare, şi nu vrei să-i arunci pentru sonoritatea unor mărci îngâmfate. Vrei să obţii un maxim plăcut, onest şi raţional pentru investiţia ta. Şi anume asta e Opel Insignia.
PeAsfalt.roIlie Toma
3
GALERIE FOTO (42 IMAGINI)
COMENTARII (0)
Fiţi primul care comentează acest subiect!
COMENTARIUL MEU
Trebuie să fiţi logat pentru a putea comenta
Logare | Înregistrare
Înapoi
    Logare PeAsfalt.ro
Login:
Parola:
Memorează-mă
Ai uitat parola?
Eşti nou aici? Atunci înregistrează-te!